ȘOIMII "obligați" să câștige miercuri pentru a juca finala regională (Sud-Est) a Cupei României.

 Ieri seară s-a disputat meciul adversarelor noastre din faza regională a Cupei României. Cele două formații fac parte ca și noi din grupa 1, Regiunea 7 (Sud-Est). Victoria Gugești - Victoria Traian ,scor 10-2 (4-0).

De asemenea, conform noului regulament, la finalul partidei ,indiferent de scor, au fost executate lovituri de la 11 metri, un criteriu de departajare la finalul grupei, în caz de egalitate. Aici ,însă s-au impus cei de la Victoria Traian, cu scorul de 4-2.

  

Prima partidă a grupei ,așa cum știm, s-a jucat în deplasare ,miercuri, 6 iulie, între Victoria Traian și Axiopolis Cernavodă, meci încheiat cu un scor fluviu: 0-12 în favoarea noastră, avându-i ca marcatori pe Carabela (3), Petrescu (2), Sabageanu (2), Dumitrescu (2), Moise (1), Apostolache (1) și Alecu (1). De menționat că, puteam pleca cu 4 puncte, dar n-am reușit să învingem și la loviturile de la 11 metri,unde am pierdut cu (4-3).

Miercuri, 13 iulie, se va juca partida dintre Axiopolis Cernavodă (3pct.) și Victoria Gugești (3pct.), practic, un MECI DECISIV, unde echipa învingătoare va merge pe data de 16 iulie, să joace finala regională cu echipa învingătoare din grupa a 2-a a Regiunii 7, și anume Unirea Braniștea (Galați), care a jucat deja cele două partide, având maximul de puncte. Dacă vom ajunge să câștigăm și pe 16 iulie, efectiv vom primi trofeul Cupei României pentru Regiunea 7 (Sud-Est)  și ne vom califica în turul doi al Cupei.

Până atunci, sunteți așteptați cu mic, cu mare să susțineți echipa locală, miercuri seară, pe 13 iulie, începând cu orele 18:00, pe noul stadion IDEAL din Cernavodă.  Vino și tu la sărbătoarea celui mai iubit sport din lume! Forza Șoimii !!!

Apusuri superbe la Cernavodă ...

 Când vine vorba de apus, îmi satisfac nevoia de contemplare într-un colț al cartierului Încălzire. De aici se vede cerul spectaculos, imaginile au întotdeauna ingredientul magic al impactului și asupra privitorilor. Poți încadra în același loc Podul Sf. Maria, Podul Anghel Saligny, o parte a orașului, toate învăluite într-un apus superb...

A fost odată: Fabrica de şuruburi şi produse metalice Cernavodă

   Avântul economic de la sfârşitul secolului al XIX-lea a determinat o creştere a importului de piese metalice necesare în stabilimentele industriale ca şi în construcţiile aferente. Pentru a suplini această nevoie, un grup de industriaşi din străinătate au avut iniţiativa înfiinţării unei fabrici de şuruburi, buloane şi nituri, la Cernavoda. Bazele acestei societăţi colective (şi în comandită simplă) au fost puse de Perre Japy, Albert Viellard (ambii francezi) şi Alfred Herzog (elveţian). Contractul a fost încheiat la 29 februarie 1908, iar fabrica a început să funcţioneze la 14 iulie 1908, lucrând pe baza materiilor prime aduse iniţial din străinătate, apoi din ţară, pe calea apei dar şi pe calea ferată. Între anii 1914 şi 1916 a lucrat pentru armata română, fiind apoi distrusă în bună parte, în timpul campaniei militare a Puterilor Centrale şi ocupaţiei ce a durat până în anul 1918. A fost refăcută prin propriile mijloace în anii următori, reîncepând producţia la 1 septembrie 1922 .

Imagine din 1910

O situaţie din anul 1933 estima valoarea investiţiilor făcute la suma de 6.774.394 lei, iar capitalul social la valoarea de 50 de milioane. La acea dată fabrica avea un motor Diesel de 240 H.P. şi un altul Diesel Weber, de 40 H.P. şi introdusese maşini automate pentru realizarea şuruburilor. Din acelaşi document aflăm că s-au produs în anul 1933 şuruburi, buloane, nituri şi piuliţe în cantitate de 411.162 kg, s-au vândut 504.933 kg în valoare de 12.247.630 lei.

În ceea ce priveşte structura capitalului investit, au avut loc unele modificări, cea mai importantă fiind legată de decesul lui Alfred Herzog (survenit la Azuga în 3 iulie 1944), în urma căruia moştenitoarea sa a primit cota investită de acesta, afacerea fiind continuată de ceilalţi doi şi urmaşii lor. Mai adăugăm doar că Alfred Herzog devenise cetăţean român în anul 1934.

                                             Imagine din 1913

Al doilea război mondial a adus oraşul Cernavoda din nou în raza de acţiune a bombardierelor inamice, astfel că atacul survenit în august 1941 a distrus o parte din locuinţele personalului de la fabrică. Desigur, fabrica a trecut din nou la producţia pentru război, funcţionând neîntrerupt. Din documente aflăm că în decembrie 1943 efectivul de lucrători al fabricii era de 170 persoane, dintre care 151 erau români, 16 minoritari iar 3 erau cetăţeni străini. În vara anului 1944 fabrica lucra cu 157 de salariaţi, din care 4 erau concentraţi; programul de lucru era de 8 ore şi nu se făcuseră concedieri, cu toate că materiile prime se obţineau cu greutate.

Continuarea războiului pe frontul de vest a impus aplicarea aceluiaşi regim în continuare, astfel că fabrica era atenţionată de organele administrative să nu înceteze sau să nu reducă producţia, gesturile respective fiind considerate ca acţiuni de sabotaj. Raportul trimis de directorul fabricii explica limpede problemele cu care se confruntau în realizarea producţiei, la începutul lunii octombrie a anului 1944. Prima constatare, reducerea volumului de vânzări, se datora pierderii debuşeurilor şi stării generale a economiei a activităţii diminuate a comercianţilor, astfel că nu se mai puteau acoperi cheltuielile de fabricaţie.

                                          Imagine din 1926

Greutăţile în aprovizionare se explicau, la rândul lor, prin lipsa de numerar suficient (din partea fabricii) dar şi prin insuficienţa vagoanelor disponibile pentru uzinele „Titan, Nădrag, Călan” din Câmpia Turzii, care nu puteau astfel furniza fierul ce fusese comandat încă din anul anterior. În ciuda intervenţiilor repetate făcute pe lângă Comisia de coordonare a transporturilor pe C.F.R., nu se putuse debloca această situaţie. Concluzia directorului era simplă: „vrem să credem că la mijloc nu e lipsă de bunăvoinţă, rezultatul pentru noi e însă acelaşi: nu avem fier şi nu avem ce da lucrătorilor de lucru; aceştia îşi pierd timpul neocupaţi prin atelier, însă trebuiesc plătiţi şi ajutaţi cu lemne, alimente etc.”.

                               Fabrica de șuruburi ”9 mai” 1948

În baza legii 119 din 11 iunie 1948 această fabrică a fost naţionalizată, iar din 17 septembrie 1948 a funcţionat sub numele de „Întreprinderile 9 Mai”. Cu ocazia lucrărilor legate de construcţia canalului Dunăre – Marea Neagră, începute în anul 1949 şi abandonate în vara anului 1953, fabrica de şuruburi a fost mutată de la Cernavoda, pe un alt amplasament, în apropiere de comuna Saligny, pe traseul căii ferate spre Constanţa.

Perioada de ”după Revoluție” și până în prezent, o cunoașteți cu toții...